“Oare e greu sa fii
ghiocel?
Sa fii primul care sparge gheata si rezista frigului?.... Sa fii primul care sa
rasari din pamantul negru asa de curat si imaculat ca o lacrima?... Aparent
fragil, dar cata forta e în tine, ghiocelule! Singur, mititel, gingas, nici
nu-ti închipui cata speranta strabate din sufletul tau!
E greu sa fii ghiocel?...
Da , e greu, dar merita…
Merita sa torni in suflete speranta, sa rasari din gheata urii si din TINA
PACATULUI si sa ramai alb si gingas ghiocel…
E GREU , DAR MERITA" (de Daniela
Mehedinti)
Scena florilor Florile: Tr# 01
Autor:
A fost o data o raza de soare – era chiar
fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos. Si tocmai pentru ca era cea mai mica si mai
rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima. Si iata ca, intr-o
buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina. Acolo era Raiul
pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se
legănau sub adierea blandă a vînticelului cald de primavara!
Raza de soare: - Ce-ar fi sa aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o
prind in par?
Autor: Tr# 02
- Si,
repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, dar mireasma şi frumuseţea
florilor a îmbăta-o .
Toate florile
din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:
-
Ati vazut-o? Era frumoasa?
- Avea rochie de aur? Ce floare o fi
ales printesa ?
Crinul:
-
Cred ca a cules o floare a soarelui, deoarece ea farmecă
prin generozitatea si frumusetea sa întreaga natură, stralucind in lumina calda
a soarelui. Lanurile aurii incanta privirile oricui in zilele calde de vara.
Frunzele sale verzi sunt in forma de inima.
-
Privirea ei este îndreptată întotdeauna spre cer, spre soare! Soarele o
inspiră, îi dă bucurie, îi dă speranţă.
Cred că raza de soare te-a ales pe tine,
fiindcă eşti dependentă totdeauna de soare.
Continua să priveşti în sus!
Floarea soarelui :
- Dar
eu cred ca a ales o floare de culoarea cerului, fiindcă de acolo vine .
( iar suratele
ei dadeau din capete incantate)
Ştiţi, cînd
Dumnezeu a dat nume tuturor florilor, una dintre flori fiind neobservată şi mai
timidă, a fost uitată. De frică că va rămînea fără nume a strigat :
« Nu mă uita , Doamne ! «
Dumnezeu a răspuns, "Acesta va fi
numele tău”!
Cred că raza de soare a ales-o pe
această gingaşă şi timidă floare “Nu mă iuta.“
Nu mă uita:
-
Poate că a luat o păpădie! Deşi pare mica, firava, banală şi incomodă pentru mulţi este o
pioniera a diminetii: simte, traieşte, vibrează universul , prezintă un simbol
al rodniciei, al puterii şi biruinţei,.
Ea
domneşte pretutindeni. Ea inspiră vitalitate, energie, putere, libertate.
Este totdeauna în zbor. Doreşte
să se înalţe spre cer mereu şi să aducă viaţă!
Păpădia:
- Poate
că raza soarelui a cules un crin. Este o floare
specială, cu flori albe în formă de potir, cu un parfum îmbătător Ca
element decorativ, este pusă pe
obiectele de cult si pe podoabe, reprezentand speranta, puritatea si
triumful. Impreuna cu trandafirul si cu laurul, a fost folosita la greci si
romani pentru incununarea fruntilor invingatorilor. A simbolizat ţara
Egiptului, a devenit simbolul regalităţii în Franţa A fost cunoscută sub
numeroase specii: ca crinul alb, crinul regal, sau crinul Madonei.
Mai presus de
toate este considerata floarea puritatii.
Dar puritatea este în cer şi la oameni veniţi din cer.
Autor: Tr# 03
Numai intr-un colt cineva plangea.
Era un ghiocel mic si firav, a carui codita fusese rupta
de trena rochiei de aur a printesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a
auzit si i-a parut tare rau. Si a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrima ca
o perla, care a cazut pe codita cea rupta a ghiocelului, vindecand-o pe data.
Dar nu a fost
numai atat. Printesa-raza de soare a venit langa ghiocel si i-a spus asa:
Raza de soare:
-Biata floricica firava, imi pare tare rau ca
te-am facut sa suferi! Ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc pentru a-mi repara
greseala?
Ghiocelul: - Nu vreau nimic.
Tr# 04
Raza
de soare: - Nu vrei culoarea
cerului, parfumul crinului, stralucirea florii soarelui, libertatea şi puterea
păpădiei?
Ghiocelul:
-
Bine. Daca vrei intr-adevar sa-mi faci un dar, da-mi voie
sa rasar primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul meu abia
simţit sa-i facă pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara!
Iar aceasta să le amintească de primăvara pe
care o vom trăi-o veşnic în cer.
Raza soarelui:
Să ştiţi scumpele mele surate că
mi-am făcut o coroniţă din fiecare dintre voi.Toate sunteţi atît de speciale,
atît de unice, atît de importante. Ce-ar fi o grădină de flori fără una dinte
voi? Deaceia las să se bucure omul pe pămînt de voi, iar noi în cer să vă
admirăm şi să laudăm pe Ceatorul!
Atîtea păsări cîntătoare,
Atîtea flori în lung şi-n lat
Ori nu-s acestea toate oare
Spre slava Celui Preaînalt?
Ce înţelept şi prin ce lege
Aduce-atîta
frumuseţi,
De nu nemuritorul Rege, Maestrul făurar de vieţi?
