Povestia vietii mele

Ma numesc Tatiana , sunt invalida cu un handicap locomotor, gr.1 de invaliditate. Vin dintr-o tara cu un neam, ce are un grai, ce are un loc pe lume. Acolo m-am nascut, acolo rasare si apune soarele, acolo fosneste nucul din fata casei, intr-o tara cu un nume dulce si sfint - Moldova, or. Chisinau.

  La virsta de 14 ani m-am imbolnavit de o boala foarte rara - "Lymphostasis"(elefantizm ori picior de elefant) Am colindat cu parintii spitalele din Moldova, din Ucraina (or.Kiev), din Rusia (or. Moscova)  In Kiev au avut loc 4 interventii chirurgicale (suntaria piciorului sting mai jos de genunchi; au fost introduse in picior drenaje pentru a se elimina limfa din picior), dar fara nici un succes. In Moscova- dermolipofastsiektomiya, dar de fiecare data piciorul crestea in volum. In anul 1997 boala a progresat (in toti acesti ani am activat pe taramul pedagogic, cu toate ca aveam grad de invaliditate). Dupa un consiliu medical, medicii au decis sa-mi amputeze piciorul sting la nivelul trei . Imi era indiferent pentru ca ranile de pe picior erau deschise, aveau un miros neplacut, temperatura inalta. Dupa operatie, am stat la pat neclintita, ca o leguma 3 luni de zile. Eram descurajata, nu vroiam sa traiesc, nu vroiam sa discut cu nimeni. Am avut niste luni de cosmar, deoarece rana era deschisa in fiecare zi pe viu. Bunul Dumnezeu mi-a intins o mână de ajutor prin sotul, ce are o inima si un suflet mare,  m-a binecuvintat cu o fiica ce imi este pina in prezent picioarele mele, sustinuta si incurajata de sora , frate ,cumnata ;mi-a trimis in ajutor oameni, prieteni, colegi, vecini, rude cu inima si sufletul mare ce m-au sustinut moral si spiritual. Am invins destinul numai si numai datorita acestor oameni de suflet ce au fost alaturi de mine in zilele si noptile grele de cosmar pe patul din spital. O perioada de timp nu am purtat proteza. In anul 1998 mi s-a facut prima proteza. Este o proteza ”cam primitiva” ce cantareste 8 kg, e foarte grea, greu de mers cu ea, cu o curea de 10 -15 cm latime, ce imi tinea proteza. In tara noastra in curs de dezvoltare nu e dezvoltata  uzina de protezare, CREPOR -ul se foloseste  de materiale ce sunt primite din Russia (pe care ei nu le mai folosesc), la noi numai se asamblează. Nu se lucreaza individual cu pacientul. Am un bont voluminos  foarte complicat, vicios, mare în volum.  Lungimea bontului: 39 cm, diametru: 103- 112 cm,  proteza se cere a fi facuta individuala, din cauza bolii ce nu a fost stopata dupa operatie, bontul  progreseaza, daca nu imbarc proteza. In anul 2008 m-am imbolnavit de erizipel. Dupa aceasta boala s-a deschis o rana pe bont care este deschisa pina in prezent .

Am  pensia de 800 lei care nu este suficientă nici pentru medicamentele zilnice. Sunt ajutata  de sot si  fiica.

 Nu sunt suparata pe destinul meu,  dar visul meu de zi cu zi este ca intr-o zi sa  gasesc pe acei medici ce pot sa fac minuni. Ruga mea este ca Domnul sa-mi trimita o mina de ajutor prin medici ce sunt binecuvântați de El; sa ma bucur de frumusetea vietii ce ne este data in dar de Dumnezeu, sa ies si eu la lumina din acest  labirint al intunericului, din compania celor 4 pereti.